Htimotor Htimotor Motoros srkny Kezdlap Merevszrny UL Forgszrny UL Mrepls Videk Galria

Magyar vltozat Versiunea n romneste
 
Paramotor

Tehnici de decolare partea a II-a. Start propulsat - Power Start


Startul clasic prin alergare este primul cuvânt al oricãrui elev pilot moto-parapantist. ªi eu am folosit aceeaºi tehnicã atunci când m-am desprins de sol cu prima ocazie (nu vorbesc de ºuturi în fund ci de zbor serios desigur). Se ºtie cum cã odatã ce cãpãtãm experienþã, devenim mai îndemânatici ºi facem greºeli (copilãreºti) mai puþine. Astfel creºte ºi încrederea în sine mai ales pânã întâmpinãm primele schimbãri majore în ce priveºte o parte sau poate toate circumstanþele de la faþa locului unde dorim sã zburãm. Atunci va fi momentul când cu siguranþã ne vom întreba: oare ºtim sã folosim corect tehnica potrivitã? Mai ºtim ºi altele pe care le putem scoate la bãtaie?

Dar haideþi întâi sã le luãm în ordine – mã refer la circumstanþele variabile de care vã spuneam ºi în funcþie de acestea ºi tehnicile potrivite. Probabil cã vremea ar fi prima de luat în calcul. Dacã nu este vânt sau dacã acesta este slab, eventual dacã locul planificat pentru start nu este aerodromul sau câmpul cu care ne-am obiºnuit ci spre exemplu un loc nou ºi „scurt” de 20-25 metri lungime ºi sã zicem 20 m lãþime, atunci putem avea o problemã. În primul rând la a lua decizia dacã meritã sã încercãm, apoi dacã avem experienþa necesarã pentru a reuºi în siguranþã (ºi nu vorbim de cascadorii sau curaj nebunesc). Apoi intervine ºi echipamentul fiindcã într-o astfel de situaþie sã nu dea Dumnezeu ca parapanta sã nu se ridice uºor dar în acelaºi timp rapid ºi stabil sau sã nu ai suficiente resurse de putere la motor. ªi ar mai fi încã multe lucruri mãrunte care pot conta foarte mult dintre care vom mai aminti pe parcurs. În orice caz, ideea este cã sunt multe circumstanþe ce variazã de la un loc la altul, de la un anotimp la altul ºi chiar de la o zi la alta. Ori dacã vrem sã putem zbura în siguranþã în condiþii diferite, este logic sã cunoaºtem mai multe tehnici diferite care sã ne ajute – în special la decolare dar nu numai. Una din aceste tehnici ar fi cea care se cheamã „power start” ºi este una foarte eficientã ºi utilã dacã reuºim s-o stãpânim corect.
Dacã veni vorba despre acest lucru, tocmai mi-am amintit de o vacanþã în Spania când am zburat într-o dimineaþã devreme. Vântul bãtea nesemnificativ dinspre uscat sau mai bine aº zice cã nu bãtea deloc dar având în vedere ºi locul, nici prin cap nu mi-a trecut cã vom putea zbura fãrã a cãuta un loc mai degajat. La un moment dat, echipa a remarcat un zgomot suspect. Gyuri era în aer, dar de unde a decolat? – se întreba fiecare dintre noi. Acolo, din cauza nisipului moale de pe mal nu era posibil a lua startul. Era doar un singur loc, „o uliþã” latã de 10 m ºi 50 de m de lungime în spatele caselor de pe mal, unde pe partea stângã se afla un rând de garaje, pe partea dreaptã dune de nisip iar în faþã iarãºi. Deci nu era locul ideal pentru decolare, dar era singurul din zonã. Dupã ce Gyuri a aterizat, ascultându-i sfatul, am reuºit ºi eu sã mã desprind de sol. Ce sã zic, dacã nu îl vedeam zburând, sigur n-aº fi încercat sã decolez de-acolo.
Deci, moralul acestei povestioare este: dacã nu bate vântul ºi ai o pistã scurtã, ajutã-te/împinge-te cu (ajutorul)un(ui) motor!
La aceastã tehnicã pregãtirea este deosebit de importantã, deoarece în cazul unei greºeli, avem destul de puþine ºanse sã o corectãm. ªi dacã am reuºi, cei care au pãþit-o deja ºtiu cum e dupã ce ai ratat douã decolãri îmbrãcat „de iarnã” chiar ºi dacã ai loc suficient. Nasol – transpiri, oboseºti iar ºansele de a decola scad semnificativ. Primul ºi cel mai important pas este mâneca de vânt. Îndatã ce ajungem, trebuie s-o aºezãm cât mai vizibil, aproape de locul plãnuit pentru decolare dar în aºa fel încât sã nu ne încurce. De multe ori, chiar dacã avem impresia cã vântul nu bate deloc, aceasta ne poate da totuºi semnale foarte utile, ºi nu e totuna dacã vântul, cât de slab ar fi, vine din spate sau din faþã, ba chiar poate determina succesul decolãrii. Ne mai vorbind de cazul în care avem o aripã de vitezã ºi/sau cu suprafaþã mai micã decât în mod obiºnuit. În acele câteva minute în care pregãtim motorul, este indicat sã ne uitãm din când în când la „indicator”(mâneca), sã vedem care este direcþia/tendinþa vântului. Aºezarea parapantei este de asemenea crucialã. Trebuie sã fim atenþi la cum ne aºezãm suspantele ºi voalura, þinând cont de direcþia vântului (intuitiv dacã acesta nu prea bate). Menþionez cã dacã avem un pic de experienþã ºi dacã este spaþiu suficient, o micã abatere de la direcþia vântului nu ar trebui sã reprezinte o problemã deosebitã, dar în cazul în care spaþiul este mic, n-avem ºanse decât dacã intuim perfect direcþia vântului. Trebuie sã alegem un asemenea loc, unde suspantele sã nu se poatã agãþa de sol. Dupã propria mea experienþã, în cazul neluãrii în considerare al acestui lucru vom avea mari ºanse sã ne treacã cheful de la toate dupã ce am ratat de câteva ori sau, mai rãu, dacã am rupt ceva caz în care ne va durea inima dar ºi buzunarul ce urmeazã a seca. Trebuie sã întindem cu comenzile tot bordul de fugã, dând aripii o formã de potcoavã cu bordul de atac liber ºi uniform distribuit faþã de centrul suspantelor – elevatoarele. Astfel acesta trebuie sã stea „gata de a înghiþi aer” uºor pentru a ridica aripa hotãrât ºi stabil. Suspantele comenzilor se întind larg în lateral. Voalura va avea bordul de atac arcuit iar bordul de fugã aproape drept fapt ce va face ca aceasta sã se umple uºor cu aer ºi va fi mai stabilã în momentele critice pânã va prinde vitezã ºi implicit va acumula presiune în ea.
De-abia apoi lucrurile au ºanse sã meargã în mod obiºnuit – adicã bine, aºa cum trebuie. Pornim ºi încãlzim motorul, desigur purtându-l pe spate pe cât posibil pentru a nu-i oferi ºansa sã aspire ceva de la sol. Aici mare atenþie, primul lucru ºi cel mai important este securitatea noastrã ºi a celor din jur ca de altfel pe tot parcursul activitãþii de zbor! Dupã ce ne-am acroºat la aripã, ne aºezãm cu atenþie la mijloc cu elicea spre ea ºi cât mai „pe direcþia” vântului pentru a evita ridicarea într-o parte a aripii. Este indicat sã ne luãm un reper – un obiect de la sol (stâlp, pom, clãdire, orice) pentru a nu pierde direcþia dupã pornire. Cu elevatoarele („A-urile”) ºi comenzile ridicate sã pãºim încet înainte pânã ce vom simþi cu ambele mâini cã suspantele sunt întinse uniform. Aici, eu accelerez motorul, aºtept 5-10 secunde, astfel pornind un curent de aer spre spate. Este necesarã puþinã încredere în sine, mai ales dacã o facem pentru prima oarã. Trebuie sã credem cã în ciuda tuturor experienþelor ºi instinctelor noastre anterioare, acest lucru va funcþiona. Nu este o ruºine sã cerem sfaturi de la instructorul nostru sau de la un partener cu experienþã – dimpotrivã acest lucru e chiar indicat ca sã nu zicem obligatoriu pânã ce prindem miºcarea. Apoi start! Aripa se umflã dinamic ºi se avântã de-asupra capului aproape inexplicabil, seamãnã puþin cu felul în care aceasta urcã pe vânt mediu sau mai tãricel. În orice caz vom fi uºor derutaþi simþind presiune în aripã dar simultan trebuie sã pornim în alergare deoarece aripa ieºind din curentul de la elice va tinde sã piardã stabilitatea dacã nu reuºim sã-i dãm vitezã suficientã ºi în timp util. Dupã ce ne asigurãm cã aripa a ajuns sus trebuie sã accelerãm la maxim, lucru care ne va ajuta sã avansãm în alergare dar e important ca sã nu ne aplecãm înainte deoarece motorul ne va propulsa spre pãmânt ºi nu vom mai rezista sã alergãm în direcþia aleasã. Elicea trebuie sã ne propulseze paralel cu solul pânã vom atinge viteza cu care aripa ne va desprinde de sol de unde apoi vom începe urcarea. Acest lucru se va întâmpla în mod cert numai dacã procedãm corect. Teoretic e simplu, practic la fel – trebuie doar sã exersãm pentru a simþi concret ce se întâmplã.
Câteva observaþii privind siguranþa: Când ne pregãtim pentru „cursa de decolare” acroºaþi la aripã, trebuie sã avem grijã sã nu ne lãsãm nici prea mult în spate fiindcã astfel vom dirija jetul de aer spre voalura întinsã pe sol – astfel aceasta va fi suflatã ºi „încurcatã” lucru care în cel mai bun caz va necesita re-aranjarea ei. Dacã avem un motor al cãrui cerc de protecþie (colivie) este elastic, nu se recomandã folosirea tehnicii „power start” deoarece la ridicarea aripii, suspantele preseazã uºor cercul care astfel riscã sã atingã de elice ºi e clar cã orice atinge de elice pe când aceasta se roteºte e de rãu iar riscul de a accidenta pe cei din jur este iminent. În schimb s-a inventat o tehnicã funcþionalã ºi pentru cei cu astfel de aparate ºi anume: Înainte de a porni spre a ridica aripa se accelereazã motorul ºi se „mãturã” masele de aer de deasupra acesteia îndreptând jetul de aer paralel cu solul eventual uºor în stânga ºi în dreapta pentru a antrena aerul din imediata apropiere. Acestei operaþii i se alocã cca. 10 secunde cu motorul în plin având grijã sã nu suflãm direct în aripã. Apoi se reduce acceleraþia ºi imediat se procedeazã la ridicarea aripii în timp ce elicea se roteºte liber uºor în autofrânare. Când aripa ajunge sus se trage din nou acceleraþia la maxim ºi de-aici se continuã decolarea la fel ca ºi cu cealaltã tehnicã. Este important de reþinut ºi faptul cã trebuie sã avem grijã cu acceleraþia maximã mai ales dacã avem un motor puternic. Unui pilot uºurel cu un motor mai mare de 20 c.p. nu îi este indicat sã încerce aceastã figurã (de a da gaz plin brusc) deoarece cuplul de rotire al elicei ar putea sã-i provoace mari probleme în a se þine pe picioare, nu sã mai poatã controla ºi aripa...

Dar dacã ne hotãrâm serios sã încercãm aceste tehnici de decolare, putem ajunge în aer mult mai uºor ºi mai în siguranþã în diferite circumstanþe date. De asemenea, având din ce alege (mai multe tehnici încercate, antrenate) ne vom forma o tehnicã personalã pe care o vom putea folosi cu încredere de fiecare datã bucurându-ne de succesul decolãrilor.

Tehnica „power start” ne-a fost ilustratã prin imagini de cãtre Koleszár Edina. Ea ºi-a început „cariera aerianã” cu paraºutism în anul 1995 iar apoi a urmat zborul cu parapanta. În acest timp a reuºit sã doboare mai multe recorduri, are multe rezultate bune la diferite competiþii, este instructor de zbor la parapantã inclusiv în remorcaj din mosor ºi implicit pilot de tandem. În anul 2003, dupã naºterea fiicei sale a încercat pentru prima datã moto-parapanta ºi i-a plãcut de la bun început. „E o experienþã similarã cu zborul cu parapanta dar ai mult mai multã libertate, ºi mai ales, pentru mine acest nou mod de a zbura, respectiv timpul investit este acceptat mai uºor ºi de cãtre familie.” – spune ea.

Text: Berkes Zsolt
Tradus de: Ady Suciu
Imagini: Koszta Péter


 
Identification
   

Liens connexes
   

Article Rating
   

Options
   

Associated Topics

Paramotor

Tartalomkezelõ rendszer: © 2004 PHP-Nuke. Minden jog fenntartva. A PHP-Nuke szabad szoftver, amelyre a GNU/GPL licensz érvényes.
_PAGEGENERATION 0.06 _SECONDS