Htimotor Htimotor Motoros srkny Kezdlap Merevszrny UL Forgszrny UL Mrepls Videk Galria

Magyar vltozat Versiunea n romneste
 
Paramotor

Aripi mini


Atenþie! A nu se confunda cu fuste mini!
Nevoia de a întinde coarda ºi de a evolua în domeniul aviaþiei este un obicei tipic omenesc. Fenomenele meteo din ce în ce mai extreme, probabil din cauza efectului încãlzirii globale, dintre care în special vântul afecteazã apreciabil activitatea zborului cu paramotorul. Domeniul vitezelor vântului în care se poate zbura cu aripile clasice ar fi undeva între 0 ºi 15 km/h. Desigur dacã luãm în considerare ºi rafale, termici ºi alte turbulenþe atunci trebuie sã adãugãm deja ºi un procent consistent din experienþa ºi mãiestria pilotului. Ei pentru cã noi zburãtorii vrem ca domeniul zburabil impus de vânt sã creascã ºi sa nu ne limitãm la aceste valori, am descoperit cã pentru asta s-au inventat aripile cu suprafaþã micã sau aripile mini. Acestea au apãrut cu scopul de a „colora” puþin sporturile de iarnã ºi se numesc speed fly, speed glide sau speed ride. N-a trebuit mult ºi respectivele aripi au fost testate de meseriaºii cu paramotorul.

Iniþial, acest lucru a fost considerat un gest de angajament extrem dar în timp, constructorii au muºcat ideea ºi s-au pus pe croit ºi cusut pânã ce au scos pe piaþã aripi care pot fi abordate ºi de piloþii paramotoriºtii „de rând” ºi pe de-asupra pe un vânt în care, o aripã normalã nici n-ar scoate-o din sac. Proprietãþile cele mai deosebite care le revin acestor aripi „mini” sunt: încãrcare mare pe unitatea de suprafaþã de unde vitezã mare ºi stabilitate mare adicã o imunitate mai bunã în condiþii de turbulenþã. Ei vãzând acestea, parapantiºtii au venit cu o dilemã formulatã în mod constructiv: ce se întâmplã în cazul unei închideri? Cum reacþioneazã o astfel de cupolã micã? Va fi foarte dinamicã? Va permite un timp standard de reacþie? Se va deschide singurã? Iatã un set de întrebãri care au apãrut automat ºi pe bunã dreptate. Desigur însã aceste probleme ºi le-au pus ºi constructorii încã înainte de a arunca pe piaþã un produs ºi au venit categoric ºi cu rãspunsurile cât se poate de clare ºi logice: Din experienþã ºi multe teste s-a dovedit cã aceste aripi nu numai cã nu au tendinþa de a se închide ci mai mult decât atât, sunt practic imposibil de închis. ªi asta nu e doar o întâmplare. Eforturile din ultimii ani în privinþa soluþiilor structurale ale aripilor în special în ce priveºte aceastã siguranþã pasivã precum spre exemplu vestitul Canopy Shape Guard a la Dudek ºi altele reprezintã un pas atât de mare ºi de important în aceastã problemã precum spre exemplu când s-a inventat bocancul de plastic în domeniul schi-ului. Oricum, deocamdatã siguranþa acestor aripi mini rãmâne cu un mic semn de întrebare, nu de alta dar conceptul este prea nou pentru a putea trage concluzii obiective. Clar este ºi faptul cã pentru cineva obiºnuit cu o aripã mare sub încãrcatã, dispusã la închideri, frica de acestea este prezentã în continuu, ori o aripã din aceasta micã ar putea sã-i provoace un disconfort ºi mai mare, probabil proporþional cu viteza încât se spune cã n-are sens sã se streseze cu astfel de jucãrii. Dupã cum ºtim cu toþii, în zbor cel mai important este sã ºtii sã renunþi când trebuie.
Cei de la Dudek fabricã deja de patru ani modelul destinat Speed-riding-ului – Zakospeed-ul. Zbor de ceva vreme cu mãrimea 16 m2 al acestui model dar trebuie sã mãrturisesc cã Zacospeed nu este preferatul meu. Decoleazã cu vitezã mare, comenzile iniþial au presiune mare, apoi devin foarte sensibile, virajul în prima parte e foarte stabil apoi trece în instabil, viteza de zbor normal e de-abia mai mare decât al unui Reaction de 23 în schimb, viteza de înfundare (fãrã motor) este uriaºã, dupã cum se zice: are o fineþe „ca un fier de cãlcat”. Noroc cã la aterizare se poate frâna suficient. Pe vremea aceea o consideram o provocare ºi eram foarte mândru dupã ce o zburam dar apoi am dat peste Gin Bobcat. Acesta în comparaþie cu Zacospeed-ul micºorat la scarã dintr-o parapantã, seamãnã mai degrabã cu o paraºutã. Materialul lui Bobcat este mai fin mai pufos dar mai important este felul în care se ridicã în vânt puternic, urcã frumos nu te smuceºte dupã ea ºi sare uºor ºi devotat în aer ºi rãmâne acolo cuminte. Cursa comenzilor nu este mai micã decât al unei aripi obiºnuite de mãrime M (tipic 25 m2) iar efectul lor este progresiv. Aceste lucruri sunt apreciabile deja din faza de gonflare, astfel cã pe timp de vânt puternic se poate da fãrã ezitare unui începãtor. Asta pe când modelul ITV 12m2 - care de altfel a fost conceput doar pentru antrenament la sol dar este folositã bine-nþeles ºi la zbor de cãtre unii „disperaþi”- nu se recomandã în nici un caz începãtorilor. Se zice cã acel începãtor care reuºeºte s-o þinã de-asupra capului pe vânt rafalos ori triºeazã ori nici nu e începãtor. În mod interesant, experienþa asimilatã cu un Bobcat este utilã apoi ºi în zborul cu aripi obiºnuite când nu e vânt desigur. La decolare, Bobcat îþi permite fãrã a clipi s-o frânezi uºor ºi se ridicã treptat chiar cu vitezã relativ micã ºi nu te dã de pãmânt dacã faci asta precum prototipul Dakota Sport de 16 m2 al celor de la ITV(de care pânã acum nici n-am amintit deoarece, cu aceasta avem experienþe mai neplãcute). Desigur e nevoie de puterea unui motor cel puþin din categoria lui Corsair M25 pentru a urca ºi pentru a nu te pune jos dupã cabrare. Apoi zboarã cu peste 70 de km/h , este incredibil de jucãuº ºi agil dar e în stare sã vireze ºi lent ºi are o fineþe destul de acceptabilã. La relanti se înfundã cu 4-5 m/s iar în spiralã mai durã la o înclinare de 90° fãrã motor poate pierde ºi 100 de m din înãlþime dintr-o rotaþie. Cu gaz plin în schimb al unui Simonini, urcã cu 2m/s. Frânat ºi în acelaºi timp propulsat de motor zboarã stabil ºi la viteze mici. Astfel conchidem cã aterizarea nu e chiar ca una forþatã cu un Bobcat. Pe un vânt de 10-15 m/s ºi o tehnicã bunã cu motorul se poate pune la punct fix. Mai important de asta este cã se poate ateriza ºi cu motorul oprit di 8-10 paºi. Cu astfel de caracteristici nu mi-a fost fricã s-o încerc nici pe condiþii de vânt 0 pe 25° C ºi dupã cum se poate vedea pe filmuleþ la adresa www.vampair.ro, n-a presupus un efort deosebit. În Aprilie a acestui an, cei de la ITV ºi-au prezentat noua colecþie de aripi aproape complet revizuitã, de la cele destinate pentru începãtori ºi pânã la cele pentru avansaþi. Ceea ce a ieºit în evidenþã la modul general este cã toate sunt mai mici adicã au o încãrcare mare pe unitatea de suprafaþã în comparaþie cu tot ce exista înainte. Astfel putem spune cã de pe toate modelele au tãiat circa 5-7 m2 de material. Înainte pentru un pilot de 80 kg se recomanda mãrimea 27 m2 precum în cazul lui Lapoon care azi este de doar 23m2. În concluzie, capacitatea de a zbura pe vânt mai tare ºi implicit capacitatea de a „rezista” în turbulenþe s-a ameliorat simþitor la toate aripile ceea ce este o veste buna desigur. Din câte am avut ocazia sã încercãm concludem cã acest fapt nu a mers în defavoarea fineþii ci poate a mers pe seama randamentului aripii. Ca o noutate, au dezvoltat ºi o aripã nouã pentru speed-glide ce se recomandã cãlduros ºi pentru motoriºti. E vorba de Awak de 18 m2. Comparativ cu aripile amintite pânã acum, acesta are profil reflex. Deja la gonflare am sesizat cã aceastã aripã mini cu o alungire mare genereazã o forþã portantã mai mare decât una de 25 m2 ºi decoleazã la fel de uºor ca ºi cele mari pe vânt de peste 10 km/h. Cursa comenzilor este uºor mai micã faþã de cele ale lui Bobcat dar aripa este la fel de liniºtitã. Manevrabilitate tip speed-glide dar nu-i nevoie de „pantaloni maro” pentru cei ce vor s-o zboare. Nu se angajeazã din viraj, nu e nevoie de corecþii din comanda opusã pentru ca un viraj dinamic sã nu se transforme în vrie. Planeazã mai bine decât Gin-ul ºi se poate frâna la fel de bine încât aterizarea e o adevãratã joacã pentru copii. Categoria aripilor Speed-glide o forþeazã ºi Plasma de 22m2 a celor de la Dudek. Din punct de vedere tehnologic, acesta e cea mai avansatã în mod categoric, are accelerator, trimere super lungi, TST, CSG, celule închise, º.m.d. Aici vorbim deja de un profil reflex radical ceea ce înseamnã cã acceleratã din trimer devine o aripã din care doar o treime genereazã forþã portantã adicã nici 7m2. Astfel încât aceasta este aripa ce „rupe gura târgului” în materie de vitezã maximã ºi respectiv stabilitate în turbulenþe. Nici nu meritã amintit, dar evident ea este ºi cea mai scumpã.
Dacã vine vorba de zbor în tandem în condiþii de vânt, trebuie sã amintim de Dudek Synthesis de 34 m2 care poate zbura pe vânt de peste 20 km/h cu un echipaj cât de cât cu rutinã.
În concluzie, putem afirma cã domeniul vântului zburabil în categoria paramotor a crescut ºi este între 0-25 km/h pentru un pilot obiºnuit pe când pentru cei experimentaþi poate fi mai mult cu încã 10 km/h. Faptul cã acest lucru este important sau nu, rãmâne sã hotãrascã cei suferã de virusul zborului.

Text: Szabó György
Tradus de: Adrian Suciu
Imagini: Koszta Péter


 
Identification
   

Liens connexes
   

Article Rating
   

Options
   

Associated Topics

Paramotor

Tartalomkezelõ rendszer: © 2004 PHP-Nuke. Minden jog fenntartva. A PHP-Nuke szabad szoftver, amelyre a GNU/GPL licensz érvényes.
_PAGEGENERATION 0.04 _SECONDS