Hátimotor Hátimotor Motoros sárkány Kezdőlap Merevszárnyú UL Forgószárnyú UL Műrepülés Videók Galéria

Version francaise Versiunea în româneste
 
Paramotor

Aripi mini


Atenţie! A nu se confunda cu fuste mini!
Nevoia de a întinde coarda şi de a evolua în domeniul aviaţiei este un obicei tipic omenesc. Fenomenele meteo din ce în ce mai extreme, probabil din cauza efectului încălzirii globale, dintre care în special vântul afectează apreciabil activitatea zborului cu paramotorul. Domeniul vitezelor vântului în care se poate zbura cu aripile clasice ar fi undeva între 0 şi 15 km/h. Desigur dacă luăm în considerare şi rafale, termici şi alte turbulenţe atunci trebuie să adăugăm deja şi un procent consistent din experienţa şi măiestria pilotului. Ei pentru că noi zburătorii vrem ca domeniul zburabil impus de vânt să crească şi sa nu ne limităm la aceste valori, am descoperit că pentru asta s-au inventat aripile cu suprafaţă mică sau aripile mini. Acestea au apărut cu scopul de a „colora” puţin sporturile de iarnă şi se numesc speed fly, speed glide sau speed ride. N-a trebuit mult şi respectivele aripi au fost testate de meseriaşii cu paramotorul.

Iniţial, acest lucru a fost considerat un gest de angajament extrem dar în timp, constructorii au muşcat ideea şi s-au pus pe croit şi cusut până ce au scos pe piaţă aripi care pot fi abordate şi de piloţii paramotoriştii „de rând” şi pe de-asupra pe un vânt în care, o aripă normală nici n-ar scoate-o din sac. Proprietăţile cele mai deosebite care le revin acestor aripi „mini” sunt: încărcare mare pe unitatea de suprafaţă de unde viteză mare şi stabilitate mare adică o imunitate mai bună în condiţii de turbulenţă. Ei văzând acestea, parapantiştii au venit cu o dilemă formulată în mod constructiv: ce se întâmplă în cazul unei închideri? Cum reacţionează o astfel de cupolă mică? Va fi foarte dinamică? Va permite un timp standard de reacţie? Se va deschide singură? Iată un set de întrebări care au apărut automat şi pe bună dreptate. Desigur însă aceste probleme şi le-au pus şi constructorii încă înainte de a arunca pe piaţă un produs şi au venit categoric şi cu răspunsurile cât se poate de clare şi logice: Din experienţă şi multe teste s-a dovedit că aceste aripi nu numai că nu au tendinţa de a se închide ci mai mult decât atât, sunt practic imposibil de închis. Şi asta nu e doar o întâmplare. Eforturile din ultimii ani în privinţa soluţiilor structurale ale aripilor în special în ce priveşte această siguranţă pasivă precum spre exemplu vestitul Canopy Shape Guard a la Dudek şi altele reprezintă un pas atât de mare şi de important în această problemă precum spre exemplu când s-a inventat bocancul de plastic în domeniul schi-ului. Oricum, deocamdată siguranţa acestor aripi mini rămâne cu un mic semn de întrebare, nu de alta dar conceptul este prea nou pentru a putea trage concluzii obiective. Clar este şi faptul că pentru cineva obişnuit cu o aripă mare sub încărcată, dispusă la închideri, frica de acestea este prezentă în continuu, ori o aripă din aceasta mică ar putea să-i provoace un disconfort şi mai mare, probabil proporţional cu viteza încât se spune că n-are sens să se streseze cu astfel de jucării. După cum ştim cu toţii, în zbor cel mai important este să ştii să renunţi când trebuie.
Cei de la Dudek fabrică deja de patru ani modelul destinat Speed-riding-ului – Zakospeed-ul. Zbor de ceva vreme cu mărimea 16 m2 al acestui model dar trebuie să mărturisesc că Zacospeed nu este preferatul meu. Decolează cu viteză mare, comenzile iniţial au presiune mare, apoi devin foarte sensibile, virajul în prima parte e foarte stabil apoi trece în instabil, viteza de zbor normal e de-abia mai mare decât al unui Reaction de 23 în schimb, viteza de înfundare (fără motor) este uriaşă, după cum se zice: are o fineţe „ca un fier de călcat”. Noroc că la aterizare se poate frâna suficient. Pe vremea aceea o consideram o provocare şi eram foarte mândru după ce o zburam dar apoi am dat peste Gin Bobcat. Acesta în comparaţie cu Zacospeed-ul micşorat la scară dintr-o parapantă, seamănă mai degrabă cu o paraşută. Materialul lui Bobcat este mai fin mai pufos dar mai important este felul în care se ridică în vânt puternic, urcă frumos nu te smuceşte după ea şi sare uşor şi devotat în aer şi rămâne acolo cuminte. Cursa comenzilor nu este mai mică decât al unei aripi obişnuite de mărime M (tipic 25 m2) iar efectul lor este progresiv. Aceste lucruri sunt apreciabile deja din faza de gonflare, astfel că pe timp de vânt puternic se poate da fără ezitare unui începător. Asta pe când modelul ITV 12m2 - care de altfel a fost conceput doar pentru antrenament la sol dar este folosită bine-nţeles şi la zbor de către unii „disperaţi”- nu se recomandă în nici un caz începătorilor. Se zice că acel începător care reuşeşte s-o ţină de-asupra capului pe vânt rafalos ori trişează ori nici nu e începător. În mod interesant, experienţa asimilată cu un Bobcat este utilă apoi şi în zborul cu aripi obişnuite când nu e vânt desigur. La decolare, Bobcat îţi permite fără a clipi s-o frânezi uşor şi se ridică treptat chiar cu viteză relativ mică şi nu te dă de pământ dacă faci asta precum prototipul Dakota Sport de 16 m2 al celor de la ITV(de care până acum nici n-am amintit deoarece, cu aceasta avem experienţe mai neplăcute). Desigur e nevoie de puterea unui motor cel puţin din categoria lui Corsair M25 pentru a urca şi pentru a nu te pune jos după cabrare. Apoi zboară cu peste 70 de km/h , este incredibil de jucăuş şi agil dar e în stare să vireze şi lent şi are o fineţe destul de acceptabilă. La relanti se înfundă cu 4-5 m/s iar în spirală mai dură la o înclinare de 90° fără motor poate pierde şi 100 de m din înălţime dintr-o rotaţie. Cu gaz plin în schimb al unui Simonini, urcă cu 2m/s. Frânat şi în acelaşi timp propulsat de motor zboară stabil şi la viteze mici. Astfel conchidem că aterizarea nu e chiar ca una forţată cu un Bobcat. Pe un vânt de 10-15 m/s şi o tehnică bună cu motorul se poate pune la punct fix. Mai important de asta este că se poate ateriza şi cu motorul oprit di 8-10 paşi. Cu astfel de caracteristici nu mi-a fost frică s-o încerc nici pe condiţii de vânt 0 pe 25° C şi după cum se poate vedea pe filmuleţ la adresa www.vampair.ro, n-a presupus un efort deosebit. În Aprilie a acestui an, cei de la ITV şi-au prezentat noua colecţie de aripi aproape complet revizuită, de la cele destinate pentru începători şi până la cele pentru avansaţi. Ceea ce a ieşit în evidenţă la modul general este că toate sunt mai mici adică au o încărcare mare pe unitatea de suprafaţă în comparaţie cu tot ce exista înainte. Astfel putem spune că de pe toate modelele au tăiat circa 5-7 m2 de material. Înainte pentru un pilot de 80 kg se recomanda mărimea 27 m2 precum în cazul lui Lapoon care azi este de doar 23m2. În concluzie, capacitatea de a zbura pe vânt mai tare şi implicit capacitatea de a „rezista” în turbulenţe s-a ameliorat simţitor la toate aripile ceea ce este o veste buna desigur. Din câte am avut ocazia să încercăm concludem că acest fapt nu a mers în defavoarea fineţii ci poate a mers pe seama randamentului aripii. Ca o noutate, au dezvoltat şi o aripă nouă pentru speed-glide ce se recomandă călduros şi pentru motorişti. E vorba de Awak de 18 m2. Comparativ cu aripile amintite până acum, acesta are profil reflex. Deja la gonflare am sesizat că această aripă mini cu o alungire mare generează o forţă portantă mai mare decât una de 25 m2 şi decolează la fel de uşor ca şi cele mari pe vânt de peste 10 km/h. Cursa comenzilor este uşor mai mică faţă de cele ale lui Bobcat dar aripa este la fel de liniştită. Manevrabilitate tip speed-glide dar nu-i nevoie de „pantaloni maro” pentru cei ce vor s-o zboare. Nu se angajează din viraj, nu e nevoie de corecţii din comanda opusă pentru ca un viraj dinamic să nu se transforme în vrie. Planează mai bine decât Gin-ul şi se poate frâna la fel de bine încât aterizarea e o adevărată joacă pentru copii. Categoria aripilor Speed-glide o forţează şi Plasma de 22m2 a celor de la Dudek. Din punct de vedere tehnologic, acesta e cea mai avansată în mod categoric, are accelerator, trimere super lungi, TST, CSG, celule închise, ş.m.d. Aici vorbim deja de un profil reflex radical ceea ce înseamnă că accelerată din trimer devine o aripă din care doar o treime generează forţă portantă adică nici 7m2. Astfel încât aceasta este aripa ce „rupe gura târgului” în materie de viteză maximă şi respectiv stabilitate în turbulenţe. Nici nu merită amintit, dar evident ea este şi cea mai scumpă.
Dacă vine vorba de zbor în tandem în condiţii de vânt, trebuie să amintim de Dudek Synthesis de 34 m2 care poate zbura pe vânt de peste 20 km/h cu un echipaj cât de cât cu rutină.
În concluzie, putem afirma că domeniul vântului zburabil în categoria paramotor a crescut şi este între 0-25 km/h pentru un pilot obişnuit pe când pentru cei experimentaţi poate fi mai mult cu încă 10 km/h. Faptul că acest lucru este important sau nu, rămâne să hotărască cei suferă de virusul zborului.

Text: Szabó György
Tradus de: Adrian Suciu
Imagini: Koszta Péter


 
Belépés
   

Kapcsolódó linkek
   

Hír értékelése
   

Parancsok
   

Kapcsolódó rovatok

Paramotor

Tartalomkezelő rendszer: © 2004 PHP-Nuke. Minden jog fenntartva. A PHP-Nuke szabad szoftver, amelyre a GNU/GPL licensz érvényes.
Oldalkészítés: 0.13 másodperc