Hátimotor Hátimotor Motoros sárkány Kezdőlap Merevszárnyú UL Forgószárnyú UL Műrepülés Videók Galéria

Version francaise Versiunea în româneste
 
Paramotor

PPG în tandem


Se poate întâmplă ca după câteva sute de ore de zbor cu paramotorul acesta să devină plictisitor mai ales dacă nu reuşim să explorăm de fiecare dată peisaje noi sau eventual echipament nou.
Una din soluţiile pentru ca zborul să nu fie monoton este desigur să luăm cu noi un pasager căruia să-i dezvăluim tainele minunate ale zborului, deci vorbim despre zborul în tandem. La început ne vom confrunta cu emoţii la decolare dar chiar şi după ce dobândim o anume rutină precum şi când decolam solo, zborul cât şi trăirile şi bucuria le vom împărţii cu pasagerul, nu ne vom simţi singuri, toate devenind oarecum mai vesele, iar vechile locuri unde am mai fost de multe ori parcă se reînnoiesc. Ei pentru asta de obicei ajunge dacă ne alegem un pasager (fie el de sex opus după tradiţie sau unul de acelaşi sex după moda nouă, care ne place mai mult) şi dacă avem la bord şi un intercom de încredere, sigur ne vom înţelege de minune.

Pasagerul poate fi un amic, o colegă, rudă, vecin sau pur şi simplu un necunoscut simpatic dornic să descopere ceva nou, (sau unii spun: cineva pe care vrem să botezăm cu aer). Zborul în tandem înseamnă o răspundere deosebită, atenţie foarte mare, şi profesionalism în fiecare decizie luată. “Botezătorul“ trebuie să conştientizeze faptul că voluntarului care s-a oferit să i se arate ceva cu totul nou şi deosebit, îi vor scădea toate capacităţile cu minim 50% din simplul motiv că lui sau ei este pentru prima dată. Ştiind asta de la început, trebuie aflat exact ce şi cum e de făcut începând cu primul pas făcut sincron cu pasagerul şi până la cel de după aterizare. Nu putem să-l învinuim dacă nu aleargă suficient, se împiedică sau se aşează în seletă înainte de desprindere, nu-i vom da amendă nici dacă la aterizare în loc de doi-trei paşi va vrea dintr-una să se aşeze. Aceste greşeli tipice trebuiesc cunoscute şi explicate calm celui care doreşte să încerce, pentru ca el să ştie măcar ce trebuie să evite. Oricum va uita rapid ce i s-a spus înainte de decolare dar măcar îşi va aminti la a doua încercare sau a treia şi până la urmă va ieşi bine. Pe lângă răspunderea pentru pasager şi reacţiile acestuia, trebuie să ne asigurăm de condiţiile meteo, starea motorului şi a aripii ca un tot-unitar care să ne ajute ca în ciuda micilor greutăţi pe care le putem întâmpina la decolare şi aterizare cu noul “aerian”, să ne ajute să ducem la bun sfârşit activitatea pe care ne-am propus-o în maxim de siguranţă. În ce priveşte zborul, acesta obligatoriu trebuie să fie “light”, nu e loc de viraje la cuţit, spirale picate, wingover-e sau alte figuri acrobatice care, cu foarte puţine excepţii, garantează amintiri neplăcute, stări foarte tensionate, uneori teama şi chiar ura în loc de relaxare şi plăcerea zborului pe care le-am fi dorit. Intercomul are o importanţă deosebită mai ales la pasagerii care zboară pentru prima dată, pe de o parte fiindcă asigură o comunicare simplă dar foarte necesară în timpul decolării dar şi aterizării, pasagerul simte o oarecare siguranţă prin faptul că aude ce trebuie să facă, pe de altă parte şi nu în ultimul rând ne oferă şansa să primim un feed-back pe tot parcursul zborului prin care ne dăm seama de starea psihică pe care o are pasagerul, ştiind dacă-i provocăm plăcere, frică, panică sau alte stări mai mult sau mai puţin dorite. Vocea calmă şi tonul profesionist cu care facem anumite precizări sau chiar simplul fapt de a comunica îl va ajuta foarte mult să proceseze în mod pozitiv trăirile spontane şi ne-controlate de care are parte.
Zborul în tandem poate juca un rol foarte important şi în timpul şcolirii, deci pentru cei care doresc să înveţe tainele acestui sport în scopul practicării lui în mod independent. Elevul pilot se acomodează cu mişcarea aripii, reacţiile acesteia la comenzi, cu înălţimea, cu eventuale situaţii în care apar mici turbulenţe ale atmosferei, viteza de zbor, cea cu care se vine la aterizare, reacţiile ce trebuie dobândite la redresare şi aterizarea în deplină siguranţă în picioare. Astfel, după 5-10 starturi în tandem, la prima simplă comandă va fi deja familiar cu majoritatea elementelor zborului, lucru care joacă un rol foarte important în securitatea zborului pentru că pilotul deja ştie la ce se aşteaptă pe când dacă n-ar ştii, în anumite situaţii şi la anumiţi indivizi se poate instala panica ceea ce poate fi de-a dreptul periculoasă pentru el în special dar şi pentru cei din jur. Nivelul de stres fiind mult redus dacă pilotul este pregătit. Zborul în tandem nu trebuie să fie doar ocazional, este indicat ca acesta să fie uzual pentru cei care au echipamentul adecvat pentru a deprinde şi folosi tehnicile într-un mod cât mai profesionist. Primele încercări merită a fi făcute cu un pasager care înţelege şi practică la rândul lui zborul solo dacă nu chiar tandem pentru a veni în sprijinul pilotului - cel care coordonează zborul. Mai ales la decolare, este important ca să ştie cât să alerge, să nu se împiedice, să fie atent la aripă dacă aceasta urcă drept sau deviază uşor ş.m.d. timp în care pilotul se poate concentra la controlul aripii simţind în acelaşi timp răspunderea pentru persoana cu care este legat. Este vorba de o legătură oarecum intimă şi foarte specială între membrii unui echipaj bun care astfel, cu o aripă proiectată special pentru zborul în tandem poate zbura în condiţii în care orice pilot mediu îndrăzneşte. Mai pe înţelesul nostru, să luăm un exemplu precum cel din Basse Ham de anul trecut unde cu ocazia întâlnirii pentru a stabilii un nou record mondial, fiind vânt moderat, mulţi nu reuşeau să decidă dacă să-şi scoată aripa din sac sau nu. Am decolat în tandem împreună cu Andrea dedicându-le un zbor pentru a prinde puţin curaj. E drept că am luat un Synthesis de 34m2 dar momeala a avut efect, lumea a prins curaj şi a început să zboare. Vântul nu era turbulent ci doar puţin înteţit faţă de cel în care s-au obişnuit să zboare motoriştii. Astfel, pot afirma cu o mică marjă de exagerare faptul că sunt sigur că datorită nouă au fost vre-o 20-30 de piloţi care altfel nu ar fi decolat şi nu ar fi participat la stabilirea noului record mondial. Desigur decolarea pe vânt nu e o provocare atât de mare precum cea fără nici un pic de vânt şi mai ales dacă e şi caniculă spre exemplu. Atunci se văd mai bine calităţile unui echipaj bun, fiindcă după cum ştim cu toţii, vântul ne ajută la decolare mai ales dacă acesta este laminar iar noi ne-am pus pe direcţie şi am pregătit echipamentul în mod adecvat. Desigur este vorba de condiţii de zbor, nu uragane.
În orice caz, ideea este că în mod normal oricărui om îi este important a-şi împărtăşi bucuriile cu familia sau prietenii mai mult sau mai puţin apropiaţi. Diferenţa între a zbura singur şi numai pentru sine, eventual încercând să transmiţi ceea ce ai văzut şi simţit acolo sus prin cele câteva fotografii, şi a avea posibilitatea de a lua pe cineva cu tine, este ca şi de la cer la pământ la propriu. Este vorba de trăiri sentimentale, omul fiind o fiinţă avansată capabilă de sentimente, emoţii şi alte lucruri minunate în interacţiunea cu anumite situaţii precum compania unui norişor, un peisaj frumos sau alte astfel trăiri ce nu pot fi simţite decât participând la eveniment.
N-aş vrea să mai intrăm în detalii despre trăirile comune pe care le poate avea un echipaj tandem decât cu o câteva precizări cu privire la funcţiile pe care le poate îndeplini un pasager în anumite situaţii: poate fi vorba de partea de navigaţie, spre exemplu în raiduri sau în competiţii, pasagerul poate îndeplini funcţia de navigator şi sigur o va face cu un randament mult mai bun putându-se concentra mai bine pe când pilotul de asemenea putându-se dedica pilotajului. Ar mai fi şi cazul zborului în formaţie timp îndelungat când pasagerul poate fi atent la anumite zone precum spre exemplu înainte şi la dreapta pe când pilotul spre stânga şi în spate, astfel şansele de coliziune sunt mult mai mici. Ca să nu mai vorbim de fotografiere aeriană, filmări de calitate, sau aruncarea la ţintă în anumite probe de concurs, deci o participare activă la activitatea de zbor. Apoi managementul sandwish-urilor, a băuturilor în timpul raidurilor lungi şi nu în ultimul rând reprezintă un real ajutor la căratul echipamentului la sol.
În speranţa că v-am făcut poftă la zborul PPG în tandem celor care până acum au crezut că acesta nu este pentru piloţii cotidieni solo, le recomand să vadă câteva filme de specialitate şi/sau să vorbească cu un instructor cu experienţă în zborul în tandem şi nu în ultimul rând să iasă la aerodrom şi să încerce cu un alt coleg pilot.
Nu întâmplător am omis să intru în detalii despre echipament, fiindcă la fel ca şi la zborul solo, nici în acest caz accentul nu se pune pe echipament ci categoric pe pregătirea pilotului. Nu aparatul puternic îl zboară pe proprietarul ne-cioplit al paramotorului ci pilotul corespunzător pregătit va zbura cu echipamentul pe care şi la pregătit în prealabil, cel care s-a informat corect despre situaţia meteo, trafic, are o temă de zbor pregătită şi este apt fizic şi mental pentru a desfăşura activitatea de zbor. Totul e bazat pe „software” respectiv felul în care acesta este instalat, altfel zis pregătirea teoretica dar şi practică a pilotului, proces în care fiecare primeşte toate informaţiile şi despre „hardware”(echipamentul propriu-zis) la momentul oportun.

Text: Szabó György
Imagini: Koszta Péter


 
Belépés
   

Kapcsolódó linkek
   

Hír értékelése
   

Parancsok
   

Kapcsolódó rovatok

Paramotor

Tartalomkezelő rendszer: © 2004 PHP-Nuke. Minden jog fenntartva. A PHP-Nuke szabad szoftver, amelyre a GNU/GPL licensz érvényes.
Oldalkészítés: 0.12 másodperc