În emisfera sudicã la 500 km est de Africa este situatã insula Madagascar cu o suprafaþã de 587 000 km2, fiind cea de-a cincia ca mãrime din lume. Insula este un adevãrat caleidoscop prin varietatea de tipuri de peisaje precum: în sud tufiºuri ºi arbuºti, în est pãduri dese din care spre centrul insulei se înalþã creste de vulcani ºi platouri de granit ºi pânã la savane vom întâlni de toate. Chiar dacã n-au reuºit sã survoleze toatã insula, Renaud Vandermeeren, Igor Dassautet ºi Jean-François Guilbaud au descoperit din zbor o parte din minunile acestei insule superbe. Urmeazã jurnalul lui Jean-François scris despre zborurile cu paramotorul pe care le-a fãcut alãturi de colegii sãi în Madagascar.
Þinta noastrã cea mai atrãgãtoare este „Tsingy” – un teritoriu „fermecat” ce s-a nãscut cu 200 milioane de ani în urmã.Acesta este alcãtuit dintr-o pãdure de ace de calcar înalte de cca. 50 m rãspândite pe o porþiune lungã de aproape 100 km ºi latã de aproximativ 80 km. Roca formatã din depuneri sedimentare pe fundul oceanului, de-a lungul a mii de ani s-a ridicat încet la suprafaþã ca urmare a miºcãrilor tectonice. Apoi, eroziunea vântului ºi a ploilor acide formate din interacþiunea precipitaþiilor cu gazele emanate de vulcanii din apropiere, au cioplit acest tãrâm creând formaþiunile pe care le putem vedea astãzi.
În anul 1990, zona a devenit Patrimoniu Unesco iar din 1997 este ºi parc naþional încât astãzi este accesibil doar însoþit de un ghid local dupã obþinerea unor aprobãri specifice.
Ajunºi în Tana aflãm cã survolarea zonei Tsingy la o înãlþime mai micã de 1000 de metrii este interzisã. Nici avioanele care aduceau turiºti nu mai au acces în acest spaþiu aerian, pe când cel de peste 1000 m este de asemenea interzis, fiind ocupat de aviaþia militarã. Desigur suntem foarte dezamãgiþi ºtiind cã nu prea avem nici o ºansã de a obþine aprobare de la autoritãþile locale în timp util cât vom sta în zonã. Ca o consolare, ne oprim din drum ºi vizitãm vulcanii Antsirabe ºi vestita pãdure cu baobabi de lângã localitatea Morondava.
Eric Ducoin, un membru al clubului de parapantiºti ºi paramotoriºti Des Papangos De Tana din Tanab ne sfãtuieºte sã facem un mic popas peste noapte la colegul lui – Florent Colney care este un pilot paramotorist cunoscut în zonã ºi pe de-asupra este „specialistul” zonei Tsingy. Suntem bucuroºi sã ascultãm sfatul care zicea aºa: „Tsingy este foarte împãdurit de jur împrejur dar se poate decola chiar la marginea parcului, veþi vedea dar sã nu vã aventuraþi deasupra pãdurilor fiindcã o eventualã panã de motor ar putea fi chiar fatalã”.
Deasupra vulcanilor
Drumul din Tananarive spre Morondava este accesibil ºi autoturismelor obiºnuite într-o proporþie de 70%, dar restul de 30% din drumul rãmas…hm...
Venim deja de ore întregi din Tananarive, se întunecã încet iar noi pãtrundem pe tãrâmul vulcanilor la vest de Antsirabe. Craterele vulcanilor stinºi de secole au devenit lacuri glaciare care dupã legende sunt locuite de spirite precum lacul Tritrive. Într-un final gãsim un loc de decolare pe când soarele stã gata sã apunã. Suntem la marginea unui sãtuc din care imediat se adunã toatã populaþia ºi astfel tocmai am devenit o atracþie localã. Încã este foarte cald în atmosferã, suntem undeva la 1500 m altitudine. Eu cu un ROS 125 Backbone ºi o aripã ITV Dakota
Pe mãsurã ce urc spre vârful vulcanului ce se aflã la peste 2000 m, soarele se scufundã dupã orizont. ÃŽntr-un final se aratã lacul glaciar din „vârf”, apa este de culoarea gri de antracit, peisajul minunat ºi atmosfera cãlduþã ºi plãcutã mã fac sã uit pe moment de faptul cã aici se însereazã rapid, astfel cã pe când am ajuns înapoi la decolare era deja semiîntuneric. Lumea ce s-a adunat era încã acolo, vântul s-a oprit de tot. Renaud reuºeºte sã adune mulþimea formatã mai ales din copii încât sã am ºi eu o palmã de teren unde sã aterizez fãrã sã-l lovesc pe vre-unul. Nu-i chiar uºor, vântul nu mã mai ajutã, locul este strâmt dar din fericire am apreciat corect priza de aterizare iar Dacota mea dragã m-a adus lin în contact cu pãmântul exact în locul dorit ºi prevãzut.
Morondava
Deja de mai bine de 3 zile ne rostogolim cu maºinuþa noastrã de teren spre Morondava ce e la doar 300km distanþã. Niciodatã n-a fost
Tsingy
Dupã ore lungi de zdrãngãnit mergând la pas lãsãm în urmã copacii de pe marginea drumului. Am trecut de mult de baobabi, de-odatã ajungem la un râu unde ne aºteaptã o barcã topitã într-un peisaj foarte rustic – barcã ce ne va trece râul. Apoi continuãm sã mergem pe drumul rãu. Dupã o curbã apare un alt râu pe malul cãruia rãsar câteva cãsuþe. ÃŽn sfârºit! Am ajuns în Bekopak, poarta parcului naþional.
Colegii mei decolaserã deja de o orã ºi jumãtate, totul pare în regulã cu excepþia faptului cã Igor a fost luat de un val de euforie ºi a uitat cã la decolare nu avea rezervorul plin încât este nevoit sã aterizeze forþat pe malul nisipos ºi plin de crocodili al râului. Paramotoarele nu pot trece neobservate. De-abia aterizeazã ºi Renaud lângã Igor ºi instantaneu apare deja o maºinã de teren. Desigur este un agent de pazã legitimat ANGAP. Acesta ne roagã respectuos sã-l însoþim pânã la birou unde ne aºteaptã deja o comisie întreagã. Se pare cã ne-am apropiat prea mult de zona interzisã. În final, totul se terminã cu bine, scãpãm fãrã amenzi, ba mai mult le lãsãm ºi o copie a fotografiilor pentru colecþia parcului. Suntem iertaþi dar pe viitor suntem avertizaþi ºi ni se aduce la cunoºtinþã regulile ºi stricteþea respectãrii acestora implicit sancþiunile ce se aplicã pentru încãlcarea celor ce privesc zborul neautorizat în zona interzisã. Ori noi promitem sã revenim cu tot cu autorizaþii!
Aceastã excursie este obositoare ºi periculoasã dar pentru cei ce rezistã bine la stres ºi sunt piloþi suficient de buni, acelora, locul este o fericire purã...