În octombrie am revenit în Ardeal pentru a nu ºtiu cât-a oarã dar încã nu ne-a ajuns nici pe departe aºa cã vom mai veni cu siguranþã de câte ori vom avea ocazia …
De data asta ni s-a alãturat cineva care nu numai cã este un bun cunoscãtor în ce priveºte vânãtoarea peisajelor fermecãtoare dar este deosebit de talentat ºi la surprinderea acestora prin obiectivul aparatului de fotografiat.
Varga Norbi, pilot de paramotor ºi fotograf înrãit din Agostyan ne-a fost coleg de echipã cu ocazia mai multor aventuri zburate atât în Ungaria cât ºi în strãinãtate dar pe meleagurile cele mai îndrãgite, doar acum în toamna aceasta ni s-a ivit prima ocazie sã zburãm împreunã.
Norbi cel libertin, a început cu alpinismul apoi s-a îndrãgostit de zborul cu parapanta dar pentru cã libertatea nu are limitate, acum este un adept ºi susþinãtor al paramotorului. Colecþiile lui, de obicei au ca temã un oraº, o localitate sau un peisaj surprins într-un moment mai special. În ce priveºte pozele din Ardeal, cele realizate cu ocazia pelerinajului de la ªumuleu, continuã cu multe alte colecþii spectaculoase. Aici am postat doar de-o degustare din acestea adãugând ºi câteva realizate de noi cu gândul cã vom realiza un mic album care sã aducã ºi pofta cititorilor la frumuseþile pe care sperãm sã le vedem mai în detaliu ºi cu alte ocazii.
Trecãtoarea Pãdurea Craiului
A fost o zi de vineri când am ajuns destul de punctual pentru a prinde un zbor la apusul soarelui. Chiar înainte de Aleºd circulaþia a fost blocatã din oarecare motiv(probabil din pricina târgului cel arhicunoscut din Negreni spre care ne-ndreptam ºi noi) dar ne având stare, am accelerat pe contra-sens pânã ce un camion amorþit de la statul la coada a ieºit în faþa noastrã numai cât sã nu putem trece. La un moment dat a apãrut ºi un poliþist cu voce de tenor care a început sa facã spume dar în cele din urmã am reuºit sã-l calmãm spunându-i cã lucrãm în interesul UE ºi avem misiunea de a realiza niºte poze aeriene din zona Negreni cu ocazia târgului ºi asta înainte de apusul soarelui. Mai mult, l-am întrebat dacã nu cumva ne-ar putea escorta cu girofarul pânã într-un loc de la marginea drumului de unde sã putem decola. Sãracul a fost atât de surprins încât a renunþat ºi la amenda ce ne-a promis-o mai devreme ºi ne-a dat drumul. La doar câþiva kilometrii depãrtare am zãrit locul mult aºteptat de unde am putut decola în timp record iar apoi în nici 15 minute am ajuns deasupra trecãtorii ºi am realizat ºi fotografiile la care speram. Peisaj de vis, drumul ce ºerpuieºte printre munþi la 580 de metrii faþã de nivelul mãrii, leagã judeþul Bihor de Cluj de secole. Între 1557 ºi 1867 acesta era chiar hotarul dintre Ardeal ºi Ungaria. Nu departe se vedea deja ºi aglomeraþia din târgul de la Negreni.
Târgul de la Negreni
A fost evenimentul deosebit ºi mult îndrãgit din tinereþea noastrã organizat la Negreºit în fiecare an. Lumea se aduna ºi nu numai cei din Cãlata (Kalotaszeg), dar ºi þãrani din apuseni, Zalãu sau Maramureº care erau prezenþi în fiecare an alãturi de gazdele din Ardeal care au iniþiat ºi organizat evenimentul de-a lungul timpului cât pentru atmosfera ºi distracþia ce are loc la faþa locului an de an. Noi nu cãutam birturi, grâne sau neveste nici mãcar antichitãþi aºa cum era la mare vogã într-o perioadã, noi ne bucuram de atmosfera în sil Woodstock ce era ºi mergeam pentru a ne întâlni cu trupe de dans ºi tineretul din þãrile vecine ce obiºnuiau sã participe anual la acest eveniment.
Acum a sosit timpul sã surprindem cãldura evenimentului ºi dintr-un unghi mai special – din aer. Era aceea sa-ncheiat, azi sunt expozanþi – oameni de afaceri care comercializeazã antichitãþi ºi nu brâuri din lânã, cioplituri unice fãcute manual destinate pãcurarilor care pe-atunci ofereau la schimb caº ºi brânzã, lânã sau oi. Aceia azi se pregãtesc de drum spre China. Dupã cum se ºtie, comerþul cu produsele lor nu are ºanse faþã de Metro, Selgros etc. unde gãseºti de toate la un loc, poþi plãti cu un card de plastic sau chiar cu credit, desigur cu urmãrile pe care le vedem cu toþii la ºtirile de la ora cinci. Târgul în adevãratul sens al cuvântului a rãmas doar o amintire. Deasupra mulþimii îmi sclipeºte o amintire mai adâncã cu lumea veselã ºi coloratã de atunci, atmosfera caldã a prieteniilor, îmi saltã puþin inima, fac un tur de onoare ºi zbor mai departe în umbra soarelui auriu ce stã sã apunã, mã îndepãrtez de întunecata adunare, las în urmã biºniþarii ºi marfa lor fãrã valoare.
Cheile Turzii
În realitate, în zonã sunt douã zone cu chei, cele ale Turzi ºi cele despre care se aude mai rar – cheile Turenilor.
Ambele au un potenþial turistic uriaº dar cele mai exploatate din acest punct de vedere sunt Cheile Turzii cu nenumãrate trasee de cãþãrat care sunt populate aproape continuu de alpiniºti atât din þara noastrã cât ºi din strãinãtate. Dupã 1990, acest loc a fost descoperit ºi de pionierii zborului cu parapanta ºi de-atunci are deja un obicei în rândul parapantiºtilor cu tabãra de bazã jos la cabanã. Stâncile încãlzite oferã termici mult îndrãgite de zburãtori dar nu în ultimul rând, peisajul este cel ce câºtigã în privirile vizitatorilor fie ei cu picioarele pe pãmânt sau cu capul în nori.
Piatra Secuiului
Zona este cunoscutã încã din anii 1200 cu stânca denumitã mai târziu Piatra Secuiului chiar la marginea satului Rîmetea. Aici în 1285 secuii au învins o bãtãlie cu tãtarii. Azi, zona este renumitã în rândul parapantiºtilor datoritã potenþialului mare pentru zborul termic/termo-dinamic pe care-l oferã. Satul este unul dintre cele mai dezvoltate din punct de vedere al agro-turismului, astfel gãzduieºte aproape ne-ntrerupt autocare întregi de turiºti veniþi de obicei din vest dar nu numai.
Cetatea de la Colteºti (lângã Rîmetea)
Locuitorii din Rîmetea au început sã zideascã cetatea în secolul al XIV-lea pe vârful unei stânci de 740 de metrii. În 1704 generalul austriac Tige l-a distrus parþial trãgând cu tunul în el. Totuºi rãmãºiþele cetãþii s-au conservat foarte bine de-a lungul secolelor ºi încã oferã un peisaj antic deosebit.
Cetatea de la Rupea
Deunãzi, la întoarcerea din capitalã pe E60 înainte de Rupea, ne-am amintit cã oraºul gãzduieºte o cetate foarte arãtoasã de pe ºosea construitã încã prin 1324. Vãzând cã soarele încã era peste orizont, am hotãrât s-o vedem ºi de sus. Zis ºi fãcut, am gãsit ºi un loc excelent pentru decolare chiar lângã ºosea aºa cã n-am mai pierdut vremea, am scos jucãriile, ne-am echipat ºi brrrr pe cerul patriei de unde sã vedem ºi cetatea ºi tot ce-i de vãzut în ultimele raze ale soarelui roºiatic ce accentua ºi mai mult culorile emoþionante ale toamnei.
Ulterior am gãsit ºi o legendã pe tema cetãþii care zice aºa:
Pe vremea când turcii stãpâneau þinutul, paºa a trimis vorbã cum cã dacã nu va i se va da o cãruþã cu aur, promite cã din zidurile cetãþii nu va mai rãmâne nici o piatrã pe piatrã. Menenges, un bãrbat renumit în þinuturile mai îndepãrtate care era în stare sã transforme ºi apa în vin s-a oferit sã fie dus în Turcia ca ostatic în schimbul cetãþii.
Acceptat ºi dus de turci, a fost închis ºi legat într-un turn înalt de unde într-o dimineaþã devreme a evadat zburând peste mare, munþi ºi vãi aterizând odatã cu rãsãritul stelei polare drept în cetate. Se zice cã lanþul mare ºi greu cu care a fost legat la picioare este ºi azi acolo într-un colþ al cetãþii, motiv în plus pentru care meritã a i se face o vizitã.
Câmpul cetãþii
27-28 Septembrie a adus ºi cea de-a treia ediþie a Festivalului Baloanelor cu Aer Cald, organizatã cu tradiþie deja pe plaiul de o frumuseþe deosebitã din zona Câmpul Cetãþii.
Noi eram deja clienþi fideli ai acestei manifestãri ce se bucurã de o popularitate aproape inexplicabilã pentru noi. Înafarã de zborurile oficiale ºi cele câteva de agrement cu pasager, þelul nostru era sã admirãm frumuseþile munþilor Gurghiu ºi a lacului sãrat din Sovata, din aer bine-nþeles. Norbi ºi-a permis chiar sã zboare pânã la mama acasã în Gheorgheni, invitat la masa de prânz în acea Duminicã frumoasã. Iar apoi s-a întors tot în zbor alãturânduni-se la sãrbãtoarea baloanelor din Câmpul Cetãþii. A zburat doar 32 de km deasupra pãdurii dese ºi ne-ntrerupte.
Urs, zice cã n-a vãzut. Deºi crede cã de i s-ar fi oprit motorul, s-ar fi cãlcat în picioare numai sã-l miroase mai de-aproape…
Sovata
A vãzut în schimb lacul Ursu din Sovata, în care deja la 1,5 m adâncime, apa foarte concentratã în sare se spune cã are 66 °C. Locul este renumit pentru efectele benefice asupra afecþiunilor reumatice dar nu numai. Numele pe care-l poartã, dupã cum spune o legendã provine de la faptul cã luciul apei aratã ca blana unui urs întins pe podea.
ªumuleu
Cheile Bicazului
Pe traseul spre Lacul Roºu ºi Cheile Bicazului meritã a se decola de lângã benzinãria de pe ºoseaua de legãturã dintre Gheorgheni ºi Miercurea Ciuc. De-acolo, cu vânt calm sau fãrã, se poate ajunge în nici 15-20 de minute la verticala zonei þintã de unde se vede Suhardul Mare ºi cel Mic la baza cãrora sunt Cheile Bicazului ºi Lacul Roºu cu un peisaj de vis ºi de jos dar cu atât mai mult din aer dintr-un unghi rar vãzut prin cãrþi sau reviste.
Piatra singuraticã
Lacul Sf. Ana
Platoul Ecem din Hãºmaº
Mureºul ºi Oltul
Dupã legendã, Mureºul ºi Oltul au fost douã zâne frumoase dintre care una liniºtitã, tãcutã pe când cealaltã mai vioaie, mai expresivã uneori chiar furtunoasã. Regele zânelor l-a alungat pe tatãl lor la marginea Mãrii Negre. Fetele, þinând foarte mult sã-ºi viziteze tatãl au fost transformate de mama lor în râuri care sã curgã spre mare. Oltul, tãind în stâncã ºi mãturând pietre a pornit spre est pe când Mureºul a pornit liniºtit în cursul sãu spre vest. Oltul de-abia ajuns la Turnul Roºu a obosit,
s-a epuizat chiar, de-abia mai curgea, debitul îi era foarte mic deja pe când auzea vuietul unui râu voinic ºi falnic crescut în vãi de unde se-auzea uºor vocea surorii sale. Hai cu noi, mie mi s-a alãturat ºi Dunãrea, astfel ajungem repede la tata. Dunãrea a luat în spinare ºi Oltul ºi astfel au ajuns cu bine ambele zâne strigândul-l iar apoi întâlnindu-l pe tatãl lor de care le era atât de dor. Apoi nu s-a mai auzit de ele, s-au scufundat în adâncul Mãrii Negre.
La apusul soarelui în Harghita... sau uºor dupã apus
Text: Szabó György
Imagini: Varga Norbert & Vampair
