Thierry Barbier, numit ºi reporterul cãlãtor a mers prin lume cu aproape toate mijloacele de transport.
Ca dovadã are cãrþile pe care le-a scris, jurnalele, reportajele, emisiunile radio la care a fost invitat, ºmd.
Stabilit fiind pentru câþiva ani în Madagascar porneºte într-o nouã aventurã cu un avion ultrauºor pe unul dintre cele mai interesante trasee despre care ne povesteºte în acest articol...
Distanþa propusã mãsuratã în ore este de cca. 350 de ore de zbor, cu 83 locuri de aterizare, 209 zile de cãlãtorie peste 18 þãri...
Aparatul de zbor: Sky Ranger de serie cu motor Rotax 912, elice Duc din material compozit extra uºoarã cu douã pale. A fost echipat cu douã rezervoare de aluminiu de 55 litri, pneuri pentru teren ºi o paraºutã de rezervã Magnum Junkers Profly.
Prima etapã
(din Septembrie pânã în Decembrie)
Primãvarã în Madagascar
Marea aventurã începe undeva în sudul Madagascarului într-o primãvarã frumoasã de Septembrie. Prima escalã este Tulear unde voi ajunge strãbãtând platoul Horombe cu savanele ei pline de palmieri. De-aici merg spre Fort Dauphin – un vârfuleþ care ocupã cea mai sudicã zonã a insulei. Zbor razant dea-lungul coastei admirând priveliºtea care se schimba mereu sub mine. Pescarii îmi fac cu mâna, marea are o culoare ca-n povesti – tuquiz, se vãd coralii, plaje deºertice cu nisip fin, apar ºi unele stânci ºi faleze. Înainte de aporni spre nord ºi spre Africa, verific aparatul.
Strãbãtând plantaþii uriaºe de mãtase ajung deasupra Antsohihy unde termometrul aratã deja 35 de grade. Trecând peste insuliþe pline de mangrove din apropierea coastei, ajung pe insula Nosy Be de unde intenþionez sã merg mai departe spre Diego de-abia dimineaþa urmãtoare. Acolo, lângã portul uriaº ca la Rio se înalþã un vârf de munte impresionant. Dupã un mic popas, urmeazã partea cea mai nordica a insulei Madagascar – Cap d’Ambre. Marea în culoarea ei fermecãtoare, lagune albastre extrem de atrãgãtoare ºi alte astfel de frumuseþi ale naturi sunt vizibile din aer. Dealuri vulcanice gãlbuie, mlaºtini cu un verde adânc, stânci dantelate ºi albastrul infinit al mãrii. Seara, ajuns înapoi în Nosy Be, mã plimb în noaptea caldã, din localuri se aude muzicã plãcutã, toatã lumea se plimbã pe stradã. Servesc manioca ºi banane prãjite lângã friptura de cinã.
Trecerea pe continent – Mayotte – Mozambic – Dar ºi Salaam
Trecerea pe continent – Mayotte – Mozambic – Dar ºi Salaam. Pornesc devreme din Nosy Be, deasupra mãrii uriaºe sunt doar un grãunte de praf. La peste 2000 de metrii dupã 2ore ºi cca. 48 minute de zbor ajung pe aeroportul din Mayotte. Aici, cãldurã tropicalã, munþi, recif de corali, lagune albastre. Pe strãzi se plimbã femei în costume frumos colorate, din temple oameni cântând parca mã cheamã la rugãciune. Dimineaþa la patru jumate tot cu cântec sunã deºteptarea.
Privind primele semne de luminã de la soare mã pregãtesc pentru plecarea spre Tanzania. În liniºtea dimineþii se aude pânã în depãrtare cântecul pãsãrelelor ºi al cocoºului. Dupã decolare deja se vãd insulele muntoase Anjouan ºi Grande Comore peste care voi zbura. Aici la peste 2360 de metri se ascunde printre nori vulcanul Karthala acoperit cu lavã aproape neagrã. Lãsând în urmã Moroni, zbor trei ore singuratic deasupra oceanului, observ doar un vapor de mãrimea unei furnici de-a lungul drumului. Plecat de pe plajele din Mozambik, aterizez în apropierea oraºului Mtwara. Dupã o plimbare prin oraº, pornesc mai departe spre nord, opresc pe drum pe o insulã exoticã – Mafia cca. o orã înainte de a ajunge în oraºul cu patru milioane de locuitori – Dar es Salaamba unde voi rãmâne douã zile.
Octombrie în Kenya – zburând peste insulele Zanzibar - Penba - Mombasa – Lamu
Zanzibar am ajuns în Kenya pe aerodromul din Mombasa. Pentru a putea zbura mai departe, trebuie sã cer aprobare din Nairobi. Între timp îmi fac o listã cu toate locurile de aterizare din parcurile naþionale de pe traseu ºi aºtept douã zile în oraºul mare ºi fierbinte pânã reuºesc sa obþin aprobarea ºi pornesc spre un orãºel din nordul Kenyei – Lamu.
Aici deja e o lume arabã, strãduþe înguste cu femei învelite în negru din cap pânã în picioare, case vechi musulmane printre care una cu vedere spre mare unde stau sã mã odihnesc.
De-aici, merg spre parcul naþional Amboseli de la poalele muntelui Kilimanjaro. Apoi trecând deasupra parcului Tsavo admir uriaºele savane cu antilope ce profitã de umbra unor copaci pentru a se rãcori. Ajung pe pãmânt masaiez unde printre colibe se plimbã zebre, antilope gnu ºi alte animale de savanã.
Brusc, observ cã mia fiert apa în radiator ºi reuºesc sã aterizez rapid lângã un drum.
Masaiezi se grãbesc sã ajungã în zonã miraþi crezând cã sunt trimis de zeilor. Sunt invitat la un ceai ºi primesc cadou ºi un lãnþiºor. Radiatorul era gãurit, na rãmas în el un strop de apã...era imposibil de reparat la faþa locului. Înnoptez într-o tabãrã militare de unde aveam sa plec a doua zi înapoi spre Nairobi unde n-am decât sã aºtept sosirea noului radiator.
Nu prea-mi plãcea oraºul mare ºi gãlãgios dar n-aveam de ales, încercam sã scriu scrisori ºi jurnale pentru a trece timpul mai uºor. Radiatorul, pe nicãieri...Neaºteptat se iveºte salvatorul meu – Alexis în persoanã. El este un pilot de ultrauºoare francez stabilit în Kenya ºi îmi oferã un radiator împrumut. A doua zi pornesc spre reºedinþa lui la bordul unei Cessna 206 împreunã cu un prieten englez al lui.
Traversez dinnou deºertul Chabli cu infinitele ei peisaje alburii, atmosfera este uºor opacã din cauza cãldurii ºi a prafului fin din aerul uscat al deºertului. Apa lacului uriaº Turkana sclipeºte în albastru verzui din care, în partea sudicã se înalþã lava unui con de vulcan aproape perfect d.p.d.v. geometric. Mai departe zbor deasupra vãii Riftlui în care peisajul vulcanic se combinã cu zone albe de sare ºi pete de vegetaþie verde crud ce încântã privirea. Parcã aº zbura deasupra unei alte planete, nici urmã de om. Voi petrece noaptea pe malul lacului Baringo. Ziua urmãtoare am prilejul sã vãd lacul Borovia care era roz din abundenþa pãsãrilor flamingo printre geizere impresionante pe alocuri. Apoi peste dealurile verzi din centrul þãrii traversez lacul Victoria înainte de a mã ridica la peste 3000 de metrii ajungând în zona parcului Masai Mara de unde ajung înapoi în Nairobi. Aici pierd douã zile pânã sã reuºesc sã-mi recuperez paºaportul ºi vizele, imi ridic banii trimiºi de-acasã ºi pornesc mai departe spre Tanzania.
Noiembrie în Zambia ºi Botswana
Odatã cu trecerea peste lacul Magadi pãrãsesc Kenya apoi ajung la aeroportul internaþional Kilimanjaro de unde urmeazã sã merg în Arusha. Acolo am petrecut o zi fãcând verificãrile aparatului dupã 50 de ore de zbor. Craterul Ngorongoro este ascuns în nori, aºadar trebuie sã mã mulþumesc cu peisajul oferit de mulþimea de pelicani din zona lacului Eyasi. Apoi survolând pãmântul uscat al tanzaniei, aterizez în Mbeya dupã ºapte ore ºi un sfert de zbor (timp record pânã acum).
În Zambia la aeroportul din Lusaka stabilesc un nou record, din pãcate de aceastã data la sol. De ºase zile aºtept ca autoritãþile de zbor civil ºi Zambian Air Force sã-mi elibereze aprobãrile necesare pentru a-mi putea continua drumul spre parcurile naþionale zambieze.
Noaptea la cinci metrii de cort surprind un elefant curios, la cca. 100 m leii reuºesc sã vâneze un bivol pentru cinã; Zilele urmãtoare survolând la joasã înãlþime fluviul Zambezi reuºesc sã admir hipopotami ºi mai apoi multe antilope în parcul numit Blue Lagoon.
În Ngoma, dimineaþa între 6 ºi 8 zãresc în jur de 100 de elefanþi ce traverseazã pista de aterizare iar eu sunt împietrit de grandoarea ºi sãlbãticia naturii din acele locuri.
Am ocazia sã gust specialitãþile zambieze, boþuri din fainã de mãlai cu diferite sosuri, legume, peºte ºi carne. Vizitez uriaºul lac Kariba, apoi ajung sã vãd ºi cascada Victoria unde Zambezi se aruncã în gol oferind imagini grandioase, nevãzute pânã atunci ºi care mi-au încântat privirea ºi mi-au rãmas în minte pentru totdeauna.
Într-o noapte de vineri s-a ivit o furtunã uriaºã de-asuprea Livingstone-ului, a rupt copaci si desprins acoperiºuri. Alerg cât pot de repede cu un taxi pânã la aeroport, dar era prea târziu... Vântul mi-a luat avionul ºi la rãsturnat la vreo 20 de metri deºi aripile erau ancorate de niºte dale de beton.
Avionul urma sã fie trensportat ºi el cu un autoturism de teren, iar eu decid sã iau o pauzã de crãciun în Franþa, dar mã voi întoarce in Januarie...
Voi continua ºi jurnalul!